Oh God. Eu am obosit sa fiu neinteleasa. Simt ca imi scapa ceva foarte important. Iar din cauza acestui lucru sunt parca de pe luna. Incerc sa ma reintorc pe pamint, dar defapt mai tare ma adincesc in nori, iar cerul devine mai inchis la culoare, stele apar si parca totul e bine si frumos si asa. Dar nu e. Deloc nu e asa. Daca cred in dragoste nu stiu. Probabil ca mai mult sper . Eu nu stiu ce e asta sexul, dar vreau sa l incerc. Si nu cu baietii pe care ii vad pe drum. Si in acelasi timp nu pot sa spun ca il astept pe printul meu. Oare se va gasi cineva care sa ma incurajeze mai departe?
  O ador pe Carry Breadshow. Ii ador stilul de a trai. Ii ador principiile si felul de a gindi.
  Ce mi scapa mie din vedere? Ce fac eu nu cum trebuie?? De parca legile vietii mele imi sunt total necunoscute. Eu nu stiu cum sa ma realizez, si de la ce trebuie sa incep.

I  have a dream, and one day... one day my dream will become true... the problem is when?

    Mereu am dorit sa devin una dintre acele femei care sa schimbe lumea, dar sa fii un reprezentant al acestui sex frumos e mult mai dificil de cit vi se pare. 

   Desen. Arta. Arhitectura. Gust. Carte. ... Muzica. Viata ar fi perfecta daca fiecare din chestiile acestea pe care le-am mentionat ar fi mereu linga mine, sau in interiorul meu. Sa fii o persoana insetata de creatie si libertate si sa nu le ai , e asemenea cum ai avea ceva care te maninca pe dinauntru si te lasa sa singerezi, sa te chinui dar in nici un caz sa nu mori, ar fi prea simplu pentreu tine. 

   Dar ca totul sa fie si mai "bine", viata te mai lasa si singura . Doamne, sa existe 7 miliarde de oameni pe aceasta planeta, si chiar sa nu existe un om care sa te inteleaga cu adevarat? dar asta e strigator la cer!!! Cum se mai spune... " Life is such a bitch". Dar eu nu am de gind sa-mi pun capat zilelor, sau chestii de genul acesta. Eu nici nu-mi caut spectatori care sa-mi asculte monologurile. pur si simplu s-au acumulat prea multe emotii si idei, ginduri bune si rele , care s-au incurcat intre ele, si deja paharul mi-e plin cu lacrimi amare si cuvinte care odata iesite din gura ar parea ginduri incoerente fara noima si valoare. Dar au valoare, au! Caci sunt ale mele! sunt create, gindite, simtite de mine. 

  Ceea ce vreau eu cu adevarat, in clipa asta, e sa evadez. o,da! O evadare ! Undeva departe,cu citeva pachete de tigari, citeva carti, haine calduroase, acolo unde sunt munti si cimpii, unde sunt brazii inalti, unde internetul nu prinde, dar sa fie un dulap interg cu filme intr-o casa din lemn cu ferestre mari. Mai vreau sa fie si cai. da! Cai mari si frumosi. Adevarati. Si oameni. Oameni pe care acum nu ii stiu, dar o sa-i iubesc cu adevarat odata ce ii voi cunoaste. oare asta nu ar fi cu adevarat frumos? si muzica. da muzica. 

  din nou incoerenta a gindurilor. Adevarat e ca acolo, in evadarea mea , om mare nu ai cum sa devii, dar odata ce am vorbit de acel loc, el a aparut din gindurile mele , si  o parte din mine este deja acolo... Departe, oh ce departee!